Ancorat pe creștetul timpului
vultur orb
înjugat la carul cu muguri
izbește flămând
între colțuri văzduhul
izbește înfrigurat
curgător într-o veșnică stârnire de zbor
izbește cu aripile
fulgerate de tainele bolților
pe sub și pe deasupra
cerul clipește în crudul de ploaie
verde-i privirea aprinsă
și mângâiată la ceas de primăvară

Doar umedul luminii rodește în intimitate
asa cum cu gândul orbit
în căușul sufletului se clădește
din fragmente adevărul
mie, redă-mi-l!

Variantă nouă

Vultur orb
în creștetul timpului
înjugat la carul cu muguri
izbește flămând
între colțuri văzduhul
curgere într-o veșnică stârnire de zbor
aripi fulgerate de tainele bolții
dedesubt și deasupra
și cerul clipind între ploile crude
verde-i privirea aprinsă
și-ndelung mângâiată
de primăvară…

Proaspătă lumină rodind
în intimitate
cum gândul orbit
în căuș de suflet clădește
frântură de adevăr
Doamne,
mie, Adevărul
redă-mi-l!