Afară poate doar gândacii nopții să mai fie
la ora asta și nici măcar nu este târziu
oamenii cuibăriți în fața televizoarelor uită de vara
plină de stele cu miros de regina nopții
stejarii plini de înțelepciune își plâng zilele
rugându-se lui Dumnezeu să nu fie retezați
de dimineață s-au făcut măsurători la poalele lor
vecinii m-au sunat fără vlagă și nu pleacă la niciun club
și-au cumpărat un joc nou la playstation și
pe masa din sufregerie șade o ladă cu bere
copiii lor cu droaia cer înghețată din frigider
și aruncă resturile de pizza pe covor
motanii se uită mirați la mine mieunând
fără de înțeles
am zăcut pe canapea timp de un minut
ridic capul și dau fuga la parter
ridic o carte din bibliotecă și mă întreb
cum de este posibil ca viața să fie muribundă
în plină vară?