O, câtă catifea
În cana de pe masă!
Aș vrea, și-n vocea mea
Tot catifea aleasă.

Și ce sublim miros
Mă-nbie la păcat!
E-aproape tot pe dos
Și faptul c-am uitat!

Ce-i oare-ascuns în ea?
Aștepți sau iar ghicești
Cu gândul la cafea
Din delicate cești.

Se oglindesc doi ochi
În negrul luciu, clar.
Să nu-ți fie deochi,
Să nu ai tu habar

De ce-mi doresc, din nou.
Am spus ce am simțit.
E doar un gând ecou.
Am iar ce mi-am dorit.

În cana cu cafea
Nu doar privesc acum
Ci simt iar viața mea
Plecând din nou la drum.