„Când îmi zâmbești pe loc mă înnebunești. Când mă săruți ușor cu buzele tale până în iadul păcătos mă arunci, de unde nu aș mai pleca decât dacă ai fii iubita mea. Când mă privești ușor și dulce, seducător și amețitor îmi dai doar o idee în minte:ACUM ZBOR! Când, când, când și din nou când…Dar de ce nu acum și întotdeauna iubita mea să ne iubim întruna. Să fim doar noi doi și peste lume să zburăm și nimeni să nu ne poată spune că nu suntem doi. Când și iarăși când…Aș merge până în iad și acolo să ard doar ca acest CÂND să nu mai existe și porțile inimii tale să-mi fie deschise. Aș muri de mii de ori daor să mă pot întoarce la tine în zori. Dar când? Când ne iubeam ce frumos noi visam. Asta era când în lumina nopții ne sărutam și în umbra zorilor dezamăgiți și despărțiți plecăm. Te rog iubita mea, hai să nu mai fie CÂND tot timpul și să ne mai despărțim și inima să ne-o chinuim…Te rog..Când”