Flori de plastic într-o vază de plastic,
Sâni de silicon sub o bluză de poliester sută la sută,
Cutii de polistiren expandat în care dorm șoareci de ebonită,
Bancnote de vinil, ciorapi de nylon, urechi de cauciuc,
Tije de nichel mișcându-se în carne ca niște oase perfecte.
Dar, cu toate acestea, iubita mea, miroși atât de îmbătător,
În hainele tale concepute în laboratoarele de chimie,
Ești atât de îmbietoare, încât pot să uit
Că porți sutien de polyamid, că folosești un parfum artificial,
Că brățara ta e făcută din fibre de sticlă.
Când stai în iarba unei poieni sau pe nisipul fin,
Ascultând vrăjită cântecul mării,
Îmi vine să strig: tu ești alcătuită din materia
Din care au fost zidiți îngerii. Tu ești carnea pură din care
Sunt făcuți copiii neprihăniți. Tu ești ca magnolia în aprilie,
Ca liliacul înflorit. „Tu ești ca un trandafir din Saron,
Un crin din văi. Un crin în mijlocul spinilor”.