în aura timpului meu revăd
umbre anonime în al lor prezent.
sufletul, adormit odinioară,
revine pulsând la viață.
e plin de amintiri.
le derulez cu o mișcare a mâinii prin fața ochilor.
de sus cerșesc mai multă lumină pentru a pipăi
zâmbetul și sărutul.

în palma-mi arată de plugul destinului
amintirile alese plesnesc zgomotos împroșcând lumină.
iradiere suavă pe firele-mi de păr, ieri devine azi.
primesc binecuvântarea tatălui,
mângâi chipurile pruncilor văzute întâia oară,
ființe din alb, chipuri încruntate.

ajung în târziu.
ora la bătrânețe se pregătește să moară.
ți-ai pierdut copilăria, oră nefericită,
ai uitat să te mai joci.
mi-e dor de tine plictisitoare,
interminabilă,
deșirată
între paginile unei cărți