Acolo unde se termina călcâiul
începea umbra unui ciuline
cald și cu pâine, cu roșu
fără a plânge acea vară
întrupată la tăișul măritișului
coasei cu iarba oablă
și cu arici prin iarbă.
Soarele era de mâncare
precum o marmeladă
carismatic precum actorii
antici, americani -
țăranul își număra zilele
totodată cu firele ierbii:
fost-am pus șef
acestei veri întregi.