continui să trăiesc în
aceleași cuvinte în aceeași
casă cu litere vechi
demolată și
reparată o călimară
cu cerul vâscos cu miros
de cari goală cu
pereții pătați sunt niște
zile ca oricare cu morți care
se plimbă profesorul de limba
română poet își pune
elevii să numere câte
ode îi înalță nevastă-sa
eu nu știu cum e să fiu
familist nu am morți
de crescut nu mașină nu
îmi mai place deloc
casa asta nu-mi plac nici
șenilele cerului de deasupra aș
putea totuși să ignor
toate astea sau
aș putea să
mă mut definitiv într-alt
vis atunci realitatea
ar fi cea care nu e dar
poate că asta e doar ideea mea
de învârtire continuă
în cerc