soarele dă patină unei raze agățate de geana-mi
troleul miriapod împrăștie lumină albă și lasă dâră de oameni
strada vrăjitoare cu tei descântă suflete
tămâie pătrunde în nări somnolente

cândva mama îmi povestea cum m-am născut
până când urechile mele îi refuzau cuvintele
tata a dispărut din poveste
am retrăit țipătul agonizant și durerea din lacrimile ei

cu tei e îmbălsămat orașul
sunt verb dublu tranzitiv eu nasc
povestesc printre pași lacrimi râs lumini
mă cocoț pe valul lăsat în urmă de un șlep
pierdută în țipătul unui pescăruș cuvânt purtat
povestesc despre nașteri

raza luminează diafan niciun somn nu o va înghiți.