Din umbra nopții te-am cules

pe lacrimile mării –

ce-au curs ca-n vise să te È›es,

să nu te dau uitării…

O-ntreagă viaÈ›ă să-mi fi dat

în somn adânc m-aş vinde,

căci gândul meu mult însetat –

spre ochii tăi ar tinde…

Zadarnic cerul te-a pierdut

pe valuri infinite

ca eu, un simplu chip de lut

să caut mări iubite…

Din naltul nopții te voi plânge

şi-n umbra ei pierdută

voi arde focul şi-l voi stinge

pe zarea mea iubită…