Iubirea

Un zbor de păsări albe. Un stol de porumbei
O ramură plecată și eu sunt printre ei.
Mi-așez fruntea pe palme și-ncerc să mă gândesc
La nebunia noastră ce nu pot s-o opresc.

E prea mult pentru tine sau poate pentru noi?
Iubirea ne înalță în timp pe amândoi.
E trecătoare clipa. Și tu ești trecător,
În viața asta toată oricine-i muritor.

De-aceea tu încearcă măcar să înțelegi
Iubirea este dată. Nu poți ca s-o alegi.
Și pune-ți o-ntrebare acum, chiar deodată
E vis sau pur și simplu e dragoste curată?

Și lasă-ți doar răbdare să simți tot ce-i frumos
Nu-mi răvăși iar mintea, căci totul e pe dos.
Nimic nu-mi poate umple tot golul din ființă
Atâta timp cât plâng și sunt în neputință.