timpul ceasului electronic zgârie
cu buricul degetului îi analizez
urmele brazde pline de secunde
aproape de irisul mereu înflorit
timpul pătrat își arată colțurile
se lasă greu pe fiecare bătaie
piatră de moară îmi sunt


gaura neagră a vieții înfulecă amintiri
le azvârle în univers ca pe niște sâmburi
iar ele răsar stele uite tata stă aproape de lună
și face ghem tot timpul căzut din oră
spune-mi tată, dacă sparg ceasul
voi putea să-l întind pe sârmă
ca și cum ar fi o nesfârșită pânză a penelopei?