o cumplită obnubilație mă cuprinde
îmi arunc cămașa bărbătească la podea
în zece minute săream coarda
șuruburile ieșeau din dușumea
lângă mine pantera roz scotea cercuri din țigară
picior peste picior îmi sfida inteligența
ridicând din sprânceană
aveam s-o ucid într-o zi
era ca viața de un roz copleșitor intrinsec năucitor
e greu să exiști îmi ziceam gâfâind de la nouă ture
de cameră
în jurul mesei o liniște profundă
pantera roz scruma pe mușama
din când în când scuipa sânge de la atâta roz
o plantație de căpșuni mi se deschidea sub privire
eram în vacanță
uite așa îmi place să mă invidiez
sunt prea deșteaptă prea frumoasă prea dată dracului
pantera roz bătea la mașină toate astea
fuma non-stop și buza i se lăsa a lehamite când mă privea
mda mda mda patetic
(pauză de un cerc în aer) – tremuram
mda mda patetic și rozul mi se imprima în carne
mă fixa pentru că mă iubea
nu putea să trăiască fără mine
știam