Un fluture cu aripi verzi
Mâhnit de-a sa culoare,
Pleacă hoinar de prin livezi
În lumea asta mare.

A auzit că peste deal
Sunt flori ascunse-n taină,
Că ar fi locul ideal
Să-și facă nouă haină.

Îl tot apasă gândul verde,
El vrea alt colorit,
Prin rămuriș abia se vede,
De nimeni nu-i zărit.

Se lasă ceața, parcă-i fum
Când luna-n zori îngeană,
Pornește hotărât la drum
Spre magica poiană.

Străbate văi sub negrii nori,
În fața sa e raiul,
Câtă risipă de culori
Să își aleagă straiul!

Din zborul lung și agitat
Coboară lin pe-o floare,
S-aude parcă un oftat
Și-o aripă-i tresare.

-Un fluture!...vai, ce frumos!
Narcisa e uimită!
Petalele își lasă-n jos,
Se leagănă vrăjită.

-Știam că vii! stârnești fiori
Când merele sunt coapte,
Raze de verde în culori
Visam închisă-n noapte.

-Ascuns de frunze mă temeam
Că nu voi fi iubit,
Pe aripi colorit doream
Să fiu desăvârșit.

-Cu rugăminți am colorat
În serile senine,
Drumul pe care l-am urmat
Azi să ajung la tine.

Încep un dans amețitor
Cu mângâieri timide,
Se potolesc în blând amor
Când floarea se deschide.

O lacrimă picând stingher
Le umezea privirea,
Un curcubeu ivit pe cer
Le colora iubirea!