Fără zestre

Un măr care să-ți umple gura
și atât
Înnebunit nebunul tace
rozându-și mai departe unghia
Un zgomot sec
sinucigaș alunecă pe vârful limbii
Și viermele măsoară timpul
cotorului ce l-a răpus
În urmă se zăresc semințe
Sărmane umbre fără zestre