tu nu erai eu doar credeam că sunt
mânca din mine un fel de alt pământ și scormoneau apoi cu cheia cercetători americani sau ruși uitaseră cum se înălța în gând femeia
prin ușa descuiată nu deschisă a unei păsări se arăta o colivie pe nimeni maica mea nu mai chemase în rând cu îngerii să fie lacrimă ori raftul plin cu cărți din cele sfinte citite doar de morți
cămășile erau din ce în ce mai strâmte erau cusute nu cu lemn și nici cu firul dintre stele ci cu un fel de alt inel prin care noaptea prin șoapte vindea și ea inele
dar totul era surd era ca la un post de radio la care nimeni nu mai cântă era distanța tot mai mută

priviți și dumneavoastră
tu nu erai doar eu credeam
că sunt fereastră







Noaptea de 27 spre 28 iulie undeva la marginea piteștilor