Nu poți să îți dorești mai mult
decât să fie o seară rece de toamnă,
focul să ardă în șemineu,
doar lumânările să mai destindă încăperea,
și o blană să se întindă leneșă pe podea la picioarele focului...
să stai îmbrăcată doar cu parfumul și cămașa lui,
cu paharul de vin în mână
și să îți cufunzi privirea în tăciunii fierbinți...
să îi auzi pașii ușori cum se apropie de tine,
cum respiră pe ceafa ta,pe gât,în ureche...
își înfige degetele în părul tău și îl strânge cu putere în pumn…
te sărută pe gât,și te cuibărești în brațele-i puternice...
lași o lacrimă să îți ardă obrazul...
plângi toată dragostea din tine,
din el,
toată durerea...
îți ia paharul din mână și îl așează pe podea mai departe de voi,
te culcă pe spate,
își pune capul pe pântecul tău și te cuprinde...
te iubește...
și îl iei în brațe...
te arde fiecare atingere a lui,
fiecare deget lasă o rană pe trupul tău...
curând tot trupul îți suferă de amor și pielea lui...

și te trezești în cămașa lui, lânga focul stins...
e dimineață dar el nu e lângă tine,iar trupul nu ți-e rană...
un vis...