dimineața sparge gheața nopții
ochi albi plimbi pe cer
privirea mută caută
drum spre dincolo
în urmă rămânem lacrimi
zâmbete pe buze albastre

pierde-mă în lume și nu mă căuta
vreau aripi să întind
deasupra valurilor pământului
morminte unduitoare
smulge limba orologiului
să-ți fie mai ușor dorul

omoară lacrimile pe soba fierbinte
și nu mă chema nu pot veni
pierdută între un vierme și un strop sărat
eu nu mai sunt
eu nu mai simt

aș vrea să-ți spun că nu m-am întâlnit cu niciun zeu
cu niciun străbun
nimeni nu te vede
niciun înger
nici eu