În satul adormit un câine urlă,plânge!
Stăpânul lui bolnav încet,încet,se stinge.
Prezența morții reci doar câinele o vede
el e legat in lanț dar totuși se repede,

nu o cunoaște bine dar știe a ei putere
la ființe le ia viața și seamănă durere,
chiar de ar scăpa din lanț nu poate face față
și el e doar o ființă și are doar o viață.

Neputincios se uită cum moartea intră în casă
pe bunul lui stăpân fără suflare îl lasă.
Dar câinele tot urlă!Nu are de gând să tacă
ea moartea habar n-are iese din curte pleacă.
Sărmanul câine știe stăpânul lui s-a dus
că sufletul lui bun e în Cer acolo sus.