Creștea o iubire în respirația mea-
se muncea spre buze ca să le trezească
își profețea
se certa excelsior
pînă-n nări ca un cal,
aprins în tămîie
cu coama cenușă.

Creștea o iubire din mintea mea-
se adulmeca cu pumni de veșnicie
în speranțe,
se calcula cu radicali
pînă-n subsțanța cenușie
fricoasă,
scobea mai departe adînc
căci în rest doar iluzii.

Creștea o iubire din singurătatea
radiată,
de acidul vremii
creștea încet,creștea cu găuri-
orinzontul îi era vomitat
pînă în sînge,
sîngele în clipe
încît au început
să îngenungheze moartea
în vuiete,

o simt cuibărită sub unghii
se încălzește ca un bolnav de friguri
îi înnod căldura,consumîndu-i răceală
din ochii și din plămîi
ca să nu-i plece focul la zei,
eram cu dînsa.

Creștea o iubire,
ce-mi vindea speranțe-
ca o jucărie într-un butic
unui copil la început de viață
era nouă și mirosea a lumină parfumată,
a umbră pe care o respiram-
în noaptea din mine.

Mulțumesc.