Vânt amețit,
haihui alergi prin mine-
de nu mă-mparți
în ieri și ( poate) mâine;

Ai ostenit
suflându-mă uitării;
ieri știu ce-am fost-
dar astăzi nu-mi văd zorii;

Foșnești prin jur
și mă întrebi de-i vară;
înclin din cap
și-ți zic că-i primăvară;

Tot verde ești-
cum te știam pe dealuri;
eu am albit
și pe baston am ramuri;

Cum ai făcut
de te-ai păstrat albastru?
Pardon! Te văd
prin lacrimi; ești sihastru;

Dă-mi ochii tăi-
să mai scrutez odată
șoimul din vârf
îngălbenit de soartă!

Am obosit-
mă rod pantofii tare;
aș vrea să sar…
piciorul tot mă doare,

Mă ia în zbor
c-o aripă de înger-
să mai oftez
pe-o stea după un fulger,

Coboară-mă
apoi pe-a bancă veche
și pune-mi flori
de soc după ureche;

Batistă n-am-
dar caută-mi prin geantă
o frunză bej
și lacrima îmi iartă;

O, vânt pribeag!
Haihui alergi prin mine-
de nu-mi mai dai
o zi și pentru mâine…

Ileana Popescu Bâldea