Locuiesc intr-o vitrina,
printre cupe de cristal…
o lalea de parafina
cocheteaza de un an,
cu un crin de portelan,
parfumat de nepoftitul
saculet de naftalina,
agatat de gatul sticlei
cu lichior de mandarina…
cu maini albe, in lumina,
par ca-s inger rastignit
sau o trista balerina ,
ce la glezna s-a ranit…
floarea mea de parafina,
intr-o zi, m-a intrebat
de-s inger sau ballerina,
de ce-mi tin capul plecat?
Eu, privind cu ochii moi,
timorati de-a mea vecina,
coatele mi le indoi
si-i raspund cu voce fina …
ii soptesc , fara ecou,
nesperat de resemnata,
ca sunt doar un bibelou,
fara duh, cu chip de piatra…
inger sau o balerina,
as fi vrut enorm sa fiu
si n-as sta intr-o vitrina
unde cupele ma stiu,
langa flori de parafina
si un rece crin absurd,
portelanuri si cristal…
cum, n-am aura divina
si nici rochie de voal,
nu privesc , draga vecina,
ma ascund de naftalina
din desaga agatata,
de o sticla expirata ,
doar pe jumatate plina,
pe un raft, intr-o vitrina…