am putea zbura intr-o șoapta.
sau să dormim...!
n-ar fii la fel de amuzant.
oricum fără Tine nimic nu e la fel.

ochii nu-mi mai sunt plini de viața și rotunzi
sunt seci si plati
ca un praf de creta verde.

am uitat cum e să privești in jur și să vezi "cît vezi cu ochii".
acum văd ca un cal... cîțiva metri inainte.

asta înseamna ca am orizonturi inguste.?
asta pentru că văd pas cu pas,nu tot odata.

cînd inchid ochii,lucrurile nu mai stau la fel
atunci și a 1000+a parte din mine e infinita.
asta pentru că sunt cu Tine.

partea dreaptă se ține strîns de partea stîngă
de parcă n-ar avea pămînt sub picioare și stă să cadă.
pe partea stîngă o doare inima de efort.
ma simt ca un pește care inoată in noroi.
așteptînd Ploia să se umple lacul.

uneori privind spre pămînt
mă cred intr-o terasă fără balustradă.
ca in "mansarda la paris cu vedere spre moarte"
amețesc uneori.
apoi pășesc cu pași de uriaș.

oare cand ai sa vii?
Te astept de-o viață.

să fie oare ultima mea viata,din cîte am trăit!?