mi-ai spus multe
gîndite îndelung ai fost mai puțin spontană
din acest motiv
așa m-am dus și totul a început
de la nicolae ceaușescu


cum să construiască el un sat
cînd a luat și nu a plătit decît jumătate ipocritul
ai spus și ai accentuat
și buzele ți-au jucat periculos la marginea dezastrului
mie nu îmi plăceau popii
și vicarii nici arhimandriții patriarhii ieromonahii și
ăștia erau pictați peste tot nu era nicio problemă


a venit o toamnă și era după inundații
să-l ducem pe adrian la biserică tu ai sărit prima
și m-au dus așteptam prohodul
calea ferată era la doi pași
țaca țaca țaca
și toate femeile care se uscau de-a dura
cînd trecea popa printre ele ca attila cel aprig
în locul lui putea fi nicu și care ar fi fost diferența
la fel de negru
înfricoșător


în românia-i liniște tot timpul
cînd nu știu ce să fac trag o linie
între lumea aialaltă și asta de aici tăcută
și sar cînd de o parte cînd de alta și
mai trece o halcă de timp mai moare un latifundiar
mai cred
cînd îs suspendat între cele două lumi că-s la roma
și tăcerea mă urmărește peste tot
cam asta-i
cîteva imagini tăcerea și firul pe care
l-am întins între
să fie cît mai clar

să nu treziți icoana făcătoare de minuni
oamenii și praful unui drum nemarcat
fără nicio cruce ai fi spus
dar nu ar fi înțeles nimeni că un drum pe marginea
căruia nu-i nimeni îngropat nu ajunge nicăieri
sau ne-ar fi împușcat acolo și asta-i important
etern și caraghios
ca noaptea unui preot de cartier despre care nimeni
nu știe nimic

nu tot ce scriu este despre tine
te fîțîi în chiloți prin casă închipuind
un alt pretext să-ți exprimi recunoștința
pentru orice formă de val furtună sau cataclism
în mod ciudat biserica scapă de fiecare dată
și dacă tot am ajuns în punctul ăsta
o să aleg din grădina ta un buchet mare de flori
și-o să-l trimit lui nicolae ceaușescu