Am fost la mama sus în munți acasă
Grădini-ncărunțite-s ochii ei
Amară mamă dulce și frumoasă
Cu anii tot mai stinși și tot mai grei

Prin curte iarba pâlpâie-nspre toamnă
Prin suflete ni-i toamnă-acum demult
Doar nucul, ceas bătrân, nu se răstoarnă
Sub el copilăria mi-o ascult

Ce-a fost frumos s-a petrecut cu viața
Dar și ce-a fost orfan și dureros
Deschisă carte-i fața mamei, fața
Pe care scrie trist de sus în jos

Cât mai există limpedea scrisoare
E încă fericire, încă-i zi
Dar ce va fi când se va-nchide oare
Prin ce-ntuneric gros voi mai citi ?