Ziua Externării nu e anunțată
de nicio avertizare meteo, iar uneori are prostul
obicei să cadă chiar într-una
dintre zilele acelea înecăcioase
precum tabacul ucrainean
de contrabandă, comercializat
în toată Europa Centrală și de Est. Așa a fost,

cel puțin, pînă în ziua în care nemilosul
aparat ecograf i-a depistat
bietului meu tovarăș
de salon cancer la plămîni. Plus
ceva pietre și nisip
la rinichi. La început asistentele l-au crezut

smintit, auzindu-l
cum se roagă: „Fii binecuvîntat, Doamne,
dar lasă-mă doar să-mi mai termin acest
pachet de țigări fără filtru, apoi
voi amesteca, slăvindu-Te îndelung, aceste materiale
de construcție cu ultima
tonă de ciment ce mi-a rămas. Doar așa
ne-ai învățat
să-i tratăm pe sărmanii noștri
dușmani. Văd că mi-ai hărăzit să intru curînd
în casă nouă!”. Dar abia se oprise

omul meu
să-și tragă răsuflarea, că Cineva mai mare
i-a luat-o pe sus! Autopsia
a confirmat atacul
de cord, provocat de bucuria excesivă. Mai tîrziu

avea să aflu că în loc de casa mult
dorită, rudele înstărite ale omului au avut grijă
să-i construiască
un mic cavou, alături de cel rezervat
ecografistului, consiliat la timp de prieteni suficient
de profesioniști cît să dispară
pe o insulă a fericirii anonime
din Tenerife. În fapt, vernise

vîntul unor schimbări
în viața sa, cum ar zice rockerii
de la „Scorpions”, cu șanse pentru o viață
cît mai lungă la temperatura constantă
și monotonă. Dar nu și

cea a Karmei neiertătoare,
mai puternică pînă și decît
vendeta siciliană. Cum sta așa

ecografistul, înfruptîndu-se
fără griji de una din zilele acelea care se conservă
constant împreună cu materia, un nor
negru apare pe cerul lui
mereu senin. Dintr-o canoe adusă
de valurile Atlanticului trei canibali năvălesc
de-a dreapta
și de-a stînga sa. Primul,

care răspunde la numele Iisus
Hristos le zice
celor doi însoțitori ai săi, îndemnîndu-i: „Nu
vă fie frică, apropiați-vă
pentru a vă potoli
setea, acesta e sîngele meu tămăduitor
care dă oricui cere Viață
eternă!”. În schimb tovarășii săi par să fie

mult mai practici: dovada nescrisă
a avantajelor educației
artistice! Unul dintre ei, Van Gogh, crede doar

improvizației, care e mama naturală
a talentului, adresându-li-se: „Înfruptați-vă
din urechea mea stîngă!”. Pe cînd
celălalt, Victor
Brauner, se limitează la „Hai, luați,
acesta e ochiul meu drept
de care, știu, mă voi lipsi
într-o bună zi!”. Eu însumi nefiind

profet, vă pot spune
cu mîna pe inima slăbită: ceea ce ați auzit
nu este Istoria
bolii mele: filmul acesta akașic
mi l-a strecurat
în fișa de externare o Martoră obosită
a Bisericii „Monstrul Spaghetelor
Zburătoare”. Știți voi, în una

din acele zile
roșii, dedicate programului
de racolare obligatorie



*******
„V.I.T.R.I.O.L.” e un acronim folosit de alchimiștii medievali pentru a descrie cît mai fidel procesele de transmutare a metalelor a și minții umane: „Visita Interiora Terrae Rectificando occultum Lapidem”(„Vizitează interiorul Terrei, apoi rectifică ceea ce vei găsi acolo pentru a descoperi piatra ascunsă”)