O sabie de foc cercetează-n livadă,
o sabie de foc scotocește prin vii-
arhanghelul aprig, cin' stă să îl vadă,
sau mantia-i sacră ce-aprinde câmpii?

O sabie de foc se învârte pe dealuri
și frunze, și roade, și flori cad vârtej,
și-ți pare că Moartea e râu fără maluri
ce lunca despoaie, și codrii viteji

O sabie de foc ce în prima grădină
vestea prima toamnă și primii pribegi,
O sabie de foc ce ecouri de vină
răsfrânge în cugetul lumii întregi...

*

O sabie de foc ne-amenință-ncinsă,
cu iezerul groaznic de chin și văpaie -
O sabie de foc...câți știu că ea-i stinsă
în Sânge ce curge pe Cruce șiroaie?

Că dându-se Morții, Hristos șterse vina
și-o Cale deschise spre Pomul Vieții,
iar sabia cumplită e astăzi lumina
celor ce crezând, merg pe calea Dreptății


...că focul ce uscă pădurile-ntregi
e-același ce coace și fructe pe crengi