Undeva, candva
dumnezeu insufleti un trup
a vrut apoi sa fie o copila
apoi femeie
Dumnezeu a spus:
copila nu parasi trupul femeii
chiar cand femeia aceasta 
va cadea batrana

Copila traia in trupul de femeie 
ca-ntr-un castel mirific.
Sunetul cristalin al rasului copilei
valsand in trupul de femeie
scaldat intr-o lumina divina
ce patrundea de-afara
insotea acea femeie-n timp.
Uneori copila
catarandu-se  
privea lumea din jur
fiindu-i parca teama
sa paraseasca trupul
ce o tinea captiva
dar in atata siguranta parca..

Deodata
trupul castel
incepe a se narui
Voci patrundeau de-afara
"vino copila, fugi
nu esti in siguranta-n el!"
Lumina de afara
odata vie
se stingea incet
Copila-o urmarea speriata
cum se stingea
temandu-se de  intunericul
ce-o cuprindea incet.

Privind afara
o mana de femeie
se-ntinse catre ea
si-i spuse:
"Iesi copila
trupul ce te-a tinut
 captiva pana-acum
acum se naruieste
salveaza-ti inocenta
candoarea "
"Dar dumnezeu
mi-a spus sa fiu cu tine, femeie
de ce sa ma alungi..
"Nu te alung, copila
iti spun sa te salvezi
'mi-esti draga
I-a sufletul cu tine
si du-l iar la lumina
cand dumnezeu
 te va vedea din nou
adu-i aminte de
trupul de femeie
ramas gol "

Copila-nfricosata de atunci
 fuge speriata-n intuneric
tinand stranse la piept
speranta si un suflet
privind in urma uneori
 la trupul de femeie ramas gol
iar inainte-i
dorindu-si sa zareasca
calea spre-acel
taram-lumina
ce auzi ca-i spune
fericire