sunt bolnava de toamna...
o doresc si-o resping in egala masura...
ma feresc si-o ating alternandu-mi dorinta cu o spaima de moarte
sunt bolnava de toamna....
o deschid ca pe-o carte, asteptand sa-mi aduca povestea-napoi...
sunt bolnava de toamna, sunt bolnava de noi...
printre frunze ce-mi ard amintirile-n gand
nu ma vait, nu te chem, nu bocesc vorbe-n vant
sunt bolnava de toamna, si atat, nu mai mult
peste crestet de vorbe te aud uneori
ascutind amintirea cu un strigat in zori...
tot astept sa aud de la tine-un cuvant...
sunt bolnava de toamna, dar raman pe pamant...
o sa plec poate-odata sa colind alte lumi
insa nu-ti fie teama...ma intorc in curand
vesnicia din noi o s-atarne mai mult
sunt bolnava de toamna, sunt bolnava de-amurg
sunt bolnava de tine, sunt bolnava de noi
azi ma doare in suflet darabana de ploi
si imi caut pereche printre stoluri ce zboara
cautand implinirea intr-o vesnica vara...
sunt bolnava de toamna...sunt bolnava si n-am
leacuri care sa-mi scada plansul frunzei din ram
astazi visul se stinge cu un ultim suspin...
sunt bolnava de toamna...doar cu tine m-alin...