te-ntorci și torni haosul pe drumuri diforme
și vezi cum se așază pietrele una într-alta
de nu știu de care-mi strivesc degetele

voi zdrobi depărtarea din tine
cu un ciocan de piatră lovind aerul
așchiile sar în zborul păsărilor
și-n singura pleoapă a văzduhului
pe cerul tapetat cu marmoră albastră
și stele

voi incărunți femeile
dispuse să-și pună cenușe în cap
dar nu-ți permit să le atingi cu o o floare
să nu le strici demnitatea
roasă ca unghiile
vopsite violet

sau voi povesti de mine
întors pe fața cealaltă a lumii