Îți dai seama? Ia aminte!
Ce plin e cerul de cuvinte,
O simfonie minunată
De voci de-acum și altădată,

Fapte de arme și durere,
Speranțe, pilde ori plăcere,
Nemernicii neexplicate,
Devotament, umanitate,

Eterne fantezii și genii,
Banalități trăind milenii,
Neînfricatele credințe,
Stupiditate, umilințe,

Descoperiri miraculoase,
Îmbărbătarea unei șanse...
Ce evantai de voci spre stele!
Surprins ai rezonat cu ele

ÃŽn tinda casei de pe munte.
Gonind singurătăți mărunte
Ați împlinit clipa-n tăcere
În noaptea când s-au șters bariere...