dimineața se târâie printre resturi de lună
troleul răscolește viscerele orașului pustiu
greutatea pleoapelor
pământul
cimitirul fabrică de putrezire
arapi ciocli deschid spații adânci
de jos aroma fetidă
se insinuează ca un semn de carte
niciun parfum nu o poate acoperi nici crizantemele
azi miros a mort
nimic din amintirea vieții nu tulbură
zidul acesta

moartea e patroană de fabrică
morții nu comentează putrezesc mai lent mai repede
în jur natura pleznește încet ca focul în vatră
patroana rupe crengi
să întrețină putreziciunea vie