când mă pătrunde
închid ochii
până atunci larg deschiși
ca ferestrele dinspre mare
cu mușcatele mai mari
decât pânzele bărcilor
pe peretele din dormitor

deși drumul mi-e cunoscut
cel mai adesea mă rătăcesc
pe străzile lungi, ondulate,
care duc cât mai departe de mine
ieri la trecere un fel de zeu antic, tatuat,
motocicleta i-a mugit ca un zimbru din Hațeg
îndrumat spre rezervație
cabanele pescărești de vis-a-vis
au intrat brusc în pământ

într-o clipă eram iarăși la liceu
în limbă după cel pe care îl voiau toate
al tău e pus deoparte - ar fi zis tata-
și atunci am luat morții de braț, la o plimbare
un pictor rezident îți lăsase excrementele în vitrina
grotei, mi-am amintit de tine, cum te străduiești,
cu viața, cu copiii.
întoarsă am făcut o baie pielea exfoliată, ca amintirile
plutește la suprafață