Văd multă spaimă în ce-i ce nu cunosc întunericul
Și toți închid pleoapele în uitare la ivirea lui,
Puțini sunt ce-i ce știu și au în ei curajul
Să vadă-n umbre splendoarea vremii și-a amurgului.


E atât de misterioasa noaptea și atat de frumoasă,
Sunt ochi prea mulți ce-o feresc cu teamă.
O noapte neagră,e-o noapte albă călduroasă
Cu vise și stele aprinse ce te cheamă.

De-ar fi și ziua culorile nopți singuratice
Și liniștea ei ce singură și-o așterne.
Trandafirii înfloriți si bătăile de ape sălbatice
Vor trăi veșnici în culoarea nopți eterne.

Noaptea v-a ști mereu sa creeze,
Imagini,pentru ce-i ce vor să viseze.