agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ Escapism
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-09-28 | [This text should be read in romana] |
Iubiții mei copii-bătrâni
Iubiții mei bătrâni-copii Nu mai aveți nimic în mâini Unde-au plecat ai voștri fii? Ce semn prevestitor de rele V-a spus că într-o bună zi În nopți fără luciri de stele Veți fi mutați de-ai voștri fii? Cu ochi curați de căprioară Din ochii blânzi ați lăcrimat Când ați văzut ultima oară Casa din care v-au mutat. Și nici nu ați avut pretenții Voi ați avut numai dureri Și nici nu pretindeați atenții După atâtea lungi tăceri. Vă mai aduceți voi aminte Cum contemplați fulgii ce cad? Pentru-ale voastre dureri sfinte V-aduc o ramură de brad. Și vă colind de dor de casă Și vă colind de sărbători Când pâinea rumenă pe masă O mai simțiți doar din scrisori. Eu vă colind în ierni cu stele Sub geamul vostru stau și cânt Acum, când mii de gânduri rele Ați adunat de pe pământ. Răsplata-a ce-ați făcut la toți Pentru al vostru sfânt copil Și pentru-ai voștri dragi nepoți E-o condamnare la azil. Ați suferit și v-a fost greu Ca să le fie lor mai bine Și-acum vă întrebați mereu De ce le e cu voi rușine. Să-nvețe-n scoli și-n facultăți Voi ați muncit din greu, cu jale, Și v-ați luptat cu greutăți Și-acum vă stingeți prin spitale. Și nu ar fi nimica greu Sub soarele ce parcă-i stins Dar voi îi veți iubi mereu Bătrâni senini cu părul nins. Și-așa vă stingeți prea curând Povara-atâtor lungi dureri Eu am venit cu-n singur gând Să fiți mereu mai tari ca ieri. Oameni bătrâni acum cărunți Când cerul iernii se dezgheață V-aduc colind de peste munți Pentru a vă trezi la viață. Chiar dacă astăzi li se pare Că-i greu cu voi, că-i bine-aici Doar voi ați fost puterea mare Chiar dacă astăzi sunteți mici. Copiii voștrii, necuminți Să-nvețe de prin dicționare, Că mai presus decât părinții Nu poate fi nimic sub soare. Și nu uitați, copii de piatră Și să v-aduceți voi aminte C-o să îmbătrâniți odată Și i-ați veghea și la morminte. Nu le-a rămas decât privirea Ce umblă prin păduri și munți Ei au uitat ce-i fericirea Unui An Nou sau unei nunți. Acum, când stelele coboară Acum, când ninge liniștit Eu vă aduc colind de seară De dincolo de infinit. Și peste geamul vostru nins Colind pentru a voastră stea, Să nu plecați de pe cuprins Cât viața-n voi va lumina. Și dacă fiii voștri uită Că existați pe-acest pământ Dă, Doamne, o ninsoare multă Să ne îngroape pân'la gât... Felicia Feldiorean Munster - Germania
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy