Seninul izbucnește înc-o dată
O zi cu pielea caldă, înc-o zi
Din toamna asta binecuvântată
În care de-aș fi tânăr te-aș iubi

Dar și așa să te-nconjor îmi vine
Din patru părți cu oști de Don Juan
Și să te țin, cu oștile, vezi bine
În turnul meu de doruri înc-un an

Un an cât înc-o viață, încă zece
Să-mi fii femeia dragostei de veci
Nici iarna care vine să nu-ncerce
Să mi te țină-n brațele ei reci

Uitând de tot de neguri și de ploaie
De faptul că-s bătrân definitiv
Să stau închis cu tine într-o odaie
Iar moartea s-o-mbrâncesc spre alt captiv.