Ascunziș în melancolia verii
Privind pe ascuns, rezemat de geam
Lumea ce trece, vine, pleacă
Spre nu știu unde, dar ce mai știu?
Când pianul cânta de săptămăni întregi,
Viorile plâng de dorul ei ascuns
E doar muzică în sufletul meu stins,
Visam mereu să dansăm în ploi calde
Au sosit ploile, noi am plecat, acum
Tu cauți fericire, eu doar liniștea
Ce-mi dădea odată nopți fără lumina,
Nopți de vise, de speranțe, de frumos,
Acum, în noapte îmi caut numele in pahare
Ce devin cioburi, găsindu-l doar pe-al tău.