ne-am îndrăgostit ca-ntr-un film siropos
primăvara
ascultam summertime
și aveam senzația că vorbele tale au să explodeze
cald în pântecul meu
nu era nimic fragil în afacerea noastră
gândul la tine ar fi putut opri în loc
autobuzul plin cu pensionari
iar merele ar fi curs prin ușile întredeschise
pe strada principală
ca toată lumea să-și înfigă dinții în noi
să simtă pielea tânără cum pârâie


îmi închipuiam că locuiești la capăt de lume
că dimineța asculți șuierat de tren
în timp ce bei cafeaua
că ai un motan fără un ochi
și o bluză în dungi
îmi plăcea să îmi rezem capul de umărul tău
iar când plecai
îmi era frig
și-ți căutam privirea
în timp ce copiii-mi rostogoleau zăpadă
în vene

te întorceai
întotdeauna
și fericirea creștea peste noi
ca o auroră boreală
gândacii roși de pe alei
simțeau asta
și se iubeau sfidător printre pași
nu aveam destule brațe
să te cuprind



aș vrea să îți pot spune ceva frumos acum
atât de frumos încât să vrei să muști din pământul pe care-l calc
în fiecare zi venind spre tine
de fapt
e ca în poezia lucăi
cu inuiți și karibu
ochii tăi ar putea avea sute de nume
niciunul tu