să înghiți toate lacrimile mele
și nu o dată, nu de două ori
ci de douăzeci și nouă de ori.

tu, copile de nisip
crescut într-un oraș de piatră

doar soarele m-ar acoperi
în toată soarberea sa

să rămână dintre noi
creșterea ca tăcerea
demnă și discretă
a unui rege de mult apus