da

am mănuși de rezervă pentru punctele cardinale
în fiecare sertar
când vom reface Cetatea
suspendată
în nopțile cu lună plină

eu

deszăpezită în strada în care
te-am ascultat cât auzul de seară
o descântare îmbătată de cald

mi-am pus mănușile

cu grija aceea
pe care o ai față de furtună
să nu îți șteargă polenul de pe aripi

și-ți spun cum e:

în lumea celor cu mănuși de rezervă
sunt bine fără aripi
un gol
rezistent la noapte și frig

am cumpărat mănuși să pot pansa lacăte de castel
hai să descântam iar și iară cântecele aduse de nevoiași
în ulcioare de lut
și ce dacă te dor degetele
deschide un sertar
alte mănuși alte mănuși

sertarul de jos
cel lipicios
plin de mănuși din rășină și smoală
le pot purta
ei
doar ei
eschimoșii
așa am citit în cărțile tatii

ei

oamenii frigului pot purta negrul pe brațe
nu se topesc
ei
doar ei vor salva punctele cardinale