Sperând, am rătăcit, prin vieți deja de mult uitate,

Te-am căutat suflete drag … și prin eternitate,

Mi-am îmbrăcat ființa în viață și sufletul în moarte,

Migrând din soartă-n soartă, prin vieți nenumărate

Trăiam, visând avid, să pot să te iubesc de aproape.

Am fost precum deșertul însetat de viață,

Am fost și ceru-nstelat ce îl priveai în față,

Am fost și vântul mut ce-nconjura pământul,

Am fost și-n visul tău să pot să-ți aud gândul.

Și acum eu rătăcesc, cu-o nouă soartă, străbat iar infinitul,

Pășind printr-un destin modest, iți port în mine vidul,

Mă motivează amintirea, trăirilor, de amprenta ta lăsate

În sufletul meu frânt, ce-i condamnat să meargă mai departe

Prin veșnicii necercetate, să răscolesc… și să te aduc aproape.