Mă duc să cumpăr, banii să mi-i stric
Pe lucruri totdeauna de nimic
Așa cum fac chiar toți și nu doar unii
Pe bunuri destinate stricăciunii
Pe mărfuri hărăzite să devină
Gunoaie, putrefacții și rugină

Mă duc să cumpăr, ce am eu mai sfânt
Decât aceste verbe dragi oricând
A cheltui, a cumpăra din greu
Mi-e magazinul unic Dumnezeu

Din rafturile pline, pofticioase
Îmi smulg melancolia de mătase
Îmi fac tristețea vârstei cocoloș
Și mi-o arunc printre pachete-n coș

Când am ajuns la casă și-am plătit
Mă simt un fericit nefericit
Mă uit în portofel o-ntreagă zi
Dar iar m-apucă pofta de-a plăti

Și uite-așa și eu ca toți și toate
Mi-ascund și moarte-n mărfuri cumpărate
Până-ntr-o zi cu bunuri și mai și
Când voi depune coșul orice-ar fi
Definitiv și grabnic la rastel
Știind c-așteaptă alții după el

O, fi-ne-ar viața, fi-ne-ar căruciorul
Cum dăm înțelepciunii cu piciorul!