Viață, Viață! Mă ridici și mă cobori...
doar tristețea îmi pătrunde ,uneori până la os.
Nu știu nici măcar de timpul mă cuprinde câte-un pic,
Să mai vadă iar acuma ,firul vieții ...de e mic.
Amintiri și vise multe se amestecă deodat'....
mi se pare că gândirea-mi s-a pierdut pe înserat.
Parcă nu mai am nimica...parcă ești un trecător.
Am rămas pustie Viață! Mai înviu si iarăși mor.
Regăsirea-i lângă tine. Oh! iubire de demult....
ai plecat de lângă mine, nu mai am nici ce-am avut.
Nici speranțe,nici visare....sunt doar pleavă tristă-n vânt .
Simt această-nfrigurare...e iubire pe pământ?