Copaci cu suflet, nu doar cu frunze și tulpini
Ne adâncesc în timpuri, având doar negre rădăcini.
Copaci cu coajă râncedă, uscată
Par efemeri cu toți de-odată.
Copacii...știm. Mor în picioare,
Deși sunt de esență tare.
Copacii-s verticali în lume
Și totuși...au suflet de lemn, pădure.