Ai sa ma-ntrebi candva, pe unde-am ratacit,
De ce padurile au plans in fiecare noapte,
De ce statuile, pe soclul lor au adormit
Si cui am daruit, nelinistea atator soapte?

Am sa-ti raspund cum am raspuns si altadata,
Cand intre noi, orice nimic avea o valoare
Si-am sa te iert, cum iert de fiecare data,
Cand toate-n mine mor si tu ramai nemuritoare.

Vei vrea sa stii, ce s-a-ntamplat cu mine,
De ce am tampla ninsa si cearcane sub pleoape,
De ce la mine-n suflet e loc doar pentru tine
Si-n care ochi traiesti, de lacrima aproape ?

Le vei afla pe toate caci noptile-mi sunt zile,
De cand rasuna vantul, prin ramurile vechi
Si smulg din calendar, o toamna prinsa-n file
Lasand sa zboare-aievea, tacerile perechi.