O cât de cât frumoasă impresie în Emilia Romagna, ca un șarpe a cărui lucioasă spinare, reflex virgin al iubirii noastre nebune
Descreierata muțenie a nevoii maritime permisă de gândul la un "tu" transcedental, pe care nu mi-l pot reprima,
Precum un lux lipit cu palma în fruntea nobilului caduc și arcuirea copleșitoare a bărcilor trosnind
Ca zgomotul săgeții pornite din arcul maiestuos al lui Cupidon
Ce m-a lovit neașteptat și va face și alte victime, puncte pe harta însângerată și albăstrită de vărsarea cernelii corpului tău ... nebuno! mi-ai lăsat oasele ... spinarea descărnarea
Înceată, toropind ziua în care am ales să fiu alesul tău...
Himero...Unde te-ai gândit când m-ai jupuit de suflet, în speranța apariției unei raze, a unei licăriri sclipitoare
de diamant văzut din toate unghiurile?
Ești calmă, îți simt respirația întretăiată de emoția de a-mi reântâlni sufletul, în timp ce stai lângă cruce
Aș vrea să-ți sărut lacrimile amare dar și dulci cu care mi-ai mângâiat existența fugitivă...
Nu mai plânge, sunt lângă tine, am învins bariera spațiului și a timpului, mi-am trimis sufletul să te mângâie
Acum ești doar a mea