Jacques Lovichi
Lui Ioan Þepelea

Cripta

încăperea nu este
ceea ce pare a fi
nici loc de refugiu
sau
de dragoste
nici chiar
cripta înălțătoare
solitară cursă a unui navigator
nemișcat
mormânt al stăpânului
albit de vremi

în spatele tapiseriei
învechite
unde se desfrunzesc
nesigurele
buchete de
trandafiri
este opera
miilor de rotițe
microscopice
ale timpului
în mișcare

sub ochiurile
de geam
mirosind ca o barcă
veche
se întinde
neînduplecată
o plasă de celule
agonizând
cancerul palid al
veacurilor

sub tavanul
pătat de ultimele
ploi
își face loc hiatul
interstelar
plin de tăcerea
străveche
abia întreruptă
de trapul mărunt
al viezurelui
cercetaș

Scripturile exacte și
multiforme
ale unui text nici
început nici sfârșit
care preced
cu puțin neagra
veșnicie

nu
nici vorbă
spațiul
în care mai mișcă
acest mușchi obosit
care-și încetinește
ritmul
nu este
dar absolut deloc
nu este
ceea ce s-ar putea
crede


Traducere de Lucian Munteanu (2002)
Apărută în revista orădeană Al cincilea anotimp – Nr. 40