Dac-aș putea să schimb lumea
să răsară flori peste lacrimi grele
aș zbura cu zâmbet în suflet
dincolo de univers pe o raza de soare,
aș lăsa umbrele să macine râuri sărate
și dorul singur să cânte în munți,
s-ar naște comori peste nori și ploaie
și cerul zburdalnic ar da în floare.

Dac-aș putea să șterg păcatul
aș întoarce moștenirea de sus
și spinii din creștetul dragostei
s-ar ofili pe drum
și cuvântul prizonier ar da glas și suflare
și omul ușor ca o raza de soare
ar da viață neființei
și-ar topi ghețarii din mare.

Dac-as putea să dau viață luminii
aș fugi din lăcaș în lăcaș
s-ating ochii înnămoliți și bolnavi de mânie
să le dau zâmbet în loc de ură.
Dac-aș putea să fiu cerul din tine
n-ai mai avea nevoie de soare
aș da tot ce am pentru tine
și pentru o lume mai bună…