pe bulevardul aglomerat vorbele fugeau în mai multe sensuri
oamenii m-au prins lângă o vitrină de pălării
m-au înțărcat de cuvinte mi s-au scurs de pe buze
precum laptele pe lângă botul vițelului
mă durea așa cum îi doare pe copaci primăvara
când mugurii țâșnesc ca brotacii
toți aplaudau nonșalant artificiile de verde crud
doar cuvintele mele erau adevărate
fără panglici sau zorzoane

am cumpărat o pălărie cu boruri largi
să îmi ascund grimasa de muțenie în mulțime
e rău când ieși la lumină dintr-un cocon bastard
e greu să zbori după ce te-ai târât cu impertinență
vorbele sunt fluturi de-o zi zboară în toate direcțiile
au învățat chiar să se ridice până la lună
împotriva voinței mele nu mai sunt ale mele
și-n timp ce încerc să le prind ca tot omul
o pasăre neagră stă de priveghi
sub cuibul de cuc