nu știu poate părea ușor aiurea dar
ne înflorea un fel de aur pe deltoizi
mișcam așa la comandă
pe rînd pectoralii
de parcă aveam două inimi
și a dracului ne inunda
o calamitate uraganică de simpatie

tot ce-i posibil era
la vîrful degetelor noastre
ba chiar se punea la cale
să ni se întîmple

era un dans murdar de parcă
aia ce dansează alții
se putea numi curățenie

întîmplător sau știe noaptea cum
ne și realiza

dar aurul se trezea ruginit de viu
(poate că și asta ni se părea)
oricum de acolo e doar un drum în jos
în ordinea firească a dezordinii

nu-i nimic o să defilăm hotărîți
cu echinoxul galben maroniu
și fiecare dă ceaasul înapoi

în cea mai îndrăgostită pierzanie
din cîte s-au văzut